"Sfantului Spirit" in colaborare cu geto-dacii infiinteaza primul spital din Romania...la Sibiu!

Istoria asezamintelor spitalicesti la Sibiu incepe la jumatatea anului 1292 si continua pana in zilele noastre, traditia aceasta fiind atestata documentar in anul 1309.

Mai tarziu, in zona Sibiului, colonizarea sasilor (sec. XII) a adus importante schimbari socio-economice. Astfel, treburile publice, inclusiv sanatatea erau conduse aici de un Magistrat.

In 24 iunie 1292 Magistratul Sibiului pune la dispozitia Ordinului "Sfantului Spirit" o casa, care slujise anterior ca azil, in scopul ingrijirii bolnavilor, saracilor, strainilor si oamenilor neputinciosi.

Astfel se atesta documentar primul spital din Transilvania.

Primul conducator al acestei institutii este mentionat documentar in 1309, cu numele de Valterus Magister hospitalis Sanctus Spiritus civitatis Cibiniensis. Spitalul va trece apoi, incepand cu anul 1386, sub conducerea Magistratului cetatii.
In 1414 apare o referire documentara despre "Frates Michael crucifer ordinis Sancti Spiritus et magister hospitalis Cibiniensis", iar dupa zece ani, regele Sigismund obliga magistratul orasului Sibiu sa tina slujba la spital numai in cazul in care bolnavii au comis pacate.

Un document datat 1448 reconfirma existenta unui conducator al spitalului Sf. Spirit, numit "provisor", pentru ca in 1450, acesta sa fe nominalizat in persoana lui Anthonio Johannis de Werd crucifero provisor domus ordinis Sancti Spiritus in Cibino, presbiteris jurisdictionis Strigoniensis. Un alt preot al spitalului nominalizat in documentele secolului respectiv este Petrus Molenbecher in anul 1456.

In 1475 este mentionat documentar la Sibiu un izolator pentru leprosi, intr-o cladire a manastirii dominicanilor situata in afara zidurilor cetatii, care intr-un document din 1535 se va numi spitalul "Sfantul Spirit".

Pentru femeile sarace si bolnave sunt mentionate documentar si doua "case de spirit".

In 1488 se atesta ca spitalul se afla in posesia unor institutii monahale, iar in 1492, printre veniturile importante ale spitalului figurau: jumatate din lasamantul celor spitalizati, doua case de locuit si o mica incapere de rugaciune pentru cruciati, casa din piatra a brutarilor, un fanat de 26 iugare, veniturile unei bai publice si 56 iugare de teren arabil.

Daca in secolele XIII-XV spitalul apare ca o institutie eterogena (azil pentru saraci si bolnavi, izolator pentru boli molipsitoare, orfelinat si ospiciu pentru alienati, condus de un laic pus sub jurisdictia ecleziastica), incepand cu secolele XV si XVI, sub influenta Refomei, el se laicizeaza treptat.


De-a lungul timpului “Spitalele Sibiului” au avut mai multe locatii si mai multe modele de organizare in care au activat mai multi medici care s-au facut remarcati in epoca.
Spitalul Public a fost inaugurat in 1857 si de atunci se desfasoara o activitate intensa subliniata permanent de documentele vremii.

In Sibiu au existat mai multe asemenea locuri, dar, ca vechime, cat si ca importanta arhitectonica, atentia noastra este atrasa de spitalul situat pe locul actualului complex de cladiri cunoscut sub numele de Azilul de batrani (str. Azilului, nr.4). Casa in care functiona aici un spital a fost atestata documentar la 24 iunie 1922. Izvoarele istorice din secolele XIV-XV sunt destul de superficiale in privinta spitalului din Sibiu. Primul document este urmat in 1309 de mentionarea intaiului conducator al spitalului Valtherus. La sfarsitul secolului au avut loc lucrari de constructie-amenajare la sediul spitalului, fiind consemnata suma de 9 marci si jumatate de argint (masura de Sibiu) si 130 florini si 32 grosi, alocata spre a fi folosita in comun de catre juratul Peter Phaffenheny impreuna cu Nicolae epitropul pictorilor, bani pentru procurarea materialelor construirii spitalului Sf. Spirit .